Testimoniale

Salut! Eu sunt..."Iubitul mamei". Uneori mă strigă May...nu știu exact cum mă numesc, dar știu cine sunt. Sunt cineva pe care Ea, tanti cu priviri frumoase, cu mângâieri blânde și în brațele în cui mă liniștesc indiferent de ce durere as avea, îl iubește . Mama citește poezii și mereu îmi zice că eu sunt "cea mai profundă figura de stil "...sunt o sinestezie...eu simt totul într-o îmbinare inegalabilă de simțuri...eu văd, aud, miros etc. Totul în același timp și uneori, uneori mă las purtat de val...ca un poet și receptez cate un singur simt...celelalte bucăți din tabloul de acum 2 minute rămân încă acolo, folosibile, dacă mai e nevoie. Uneori când mă joc leganandu-mi capul ca de "nani-nani" sau cu mânuțele , mama mai spune și bazaconii. Cea mai mare prostie pe care a spus-o a fost când eu abia era puțin peste jumătate de an...că poate " iubitul ei" va fi dezorientat din cauza limbii în care se vorbește ...se gândea ca eu am asimilat totul din burtitca și nu înțeleg lba romana ...posibil...dar sigur înțeleg limba in care ea vb. Imediat după naștere , doctorii au presupus că nu pot respira bine pentru că nu mă ajuta creierul...nimeni nu controlase inimioara mea...noroc cu ea! Așa au aflat că am nevoie urgent de o operatie...am fost luat, botezat, cu toate rugăciunile la pachet și urcat în avion pentru o șansă la viață...in lumea larga. Cu ochii cat cepele se chinuia să.mi vadă respirația . Mințea de înghețau apele: că voia să plece in concediu, că vizitează rude...cred că puteau vedea cu toții că era încă în papuci... Își uitase pantofii la ușă...acasă..Am ajuns in Italia, la Bambino Gessu ...acolo am primit șansă pentru care se ruga mama pe drum . Pentru mine...a fost un chin...înțepat de mii de ori din diverse pretexte , slăbit ...( m-am născut cu 5 kg și trebuia să slăbesc pentru operatie ) ,luat de mii de ori la consultații, imi găseam refugiul in bratele Ei. Tot ea mi-a fost și sora medicala...nimeni afară de ea nu mai injecta "fufulina" ei...observase comportamente rasiste și le.a stopat interzicând tuturor sa intre fără avizul ei, avea carnețel cu ore, ml,substanță și scopul pentru care trebuia să mi-o administreze...Ea știa tot... În fiecare seară îmi trăncănea ...habar n-am ce ...îmi canta...de toate ...de copilărie, de Dumnezeu și stătea atârnată pe un scaun fara spătar ..simulând o luare în brațe că eu sa simt că e veșnic cineva cu mine...o surprindeam uneori cum ar ridica în fugă de jos...nimeni nu știa că dormea pe jos... Și a venit medicul i.a desenat mamei inimioara mea...i.a spus că totul este riscant ...a doua zi ...după 10 ore a ieșit o asistenta care a zis că mai durează și că nu am murit. La fix 12 de la începerea operației dr a vorbit și i.a sugerat mamei să mă țină mult în brațe " cauta cu mânuță o mâna cunoscuta. Ii este frică și are dureri . Țineți-l în brațe cat mai mult "am deschis ochii imediat cum am simtit- o că mă mângâie și doctorii randeai și plangeau zicând că sunt un "catâr". Am revenit acasă...unde nu fusesem niciodată...și mama mereu spune că după un vaccin amărât am ajuns asa...Declarat autist.... Dar ea știe că aud...și înțeleg cele mai multe dintre lucrurile care se întâmplă în jurul meu...doar că nu am timp sa reactionez ...sunt mereu captat de ceva...mereu distras. De atunci eu fac kinetoterapie ...abia la 2 anișori mi-am simțit gâtul cum trebuia și mult mai târziu am stat prima data in șezut...acum, la 4 ani și jumatate , ma străduiesc să merg neajutat. Curând , mă alătur unei asociații ...sper ca ei să mă învețe să fiu autonom ...cat despre vorbit, mama spune că nu e nevoie să- i zic "mama", ea își dorește mult sa pot manca singur, să folosesc paharele fara să mă ud tot și mai ales sa știu să folosesc wc- ul (eu inca folosesc scutece ) Eu sunt May, ca luna lui Mai când fructele de coc și miroase a caiși și a tei ,când toți au o forfotă de vară și simțurile se-mbina ... Ea spune că sunt minunat!
Povestea lui May